TEHNOLOGIA RMN SI UTILITATEA EI

          


   Istoria,ne arata ca avantajul tehnologic, a fost apanajul unei elite preocupate, din pacate pentru a pastra un avantaj net in fata propriului popor, precum si ca ascendent in fata altor state. Controlul focului, al fierului, al electricitatii, cunoasterea astronomica si astrologica, arhitectura, scrierea, sistemul zecimal, geometria si, iata, astazi informatica, controlul energetic, domeniul nuclear, fizica quantica, etc sunt obiecte de studiu si analiza pentru o categorie foarte exclusivista, de regula provenita din structurile militare. Controlul resurselor strategice asigura, evident o pozitie cheie privind deciziile politicii externe.

Uneori, tehnologiile militare ajung sa slujeasca societatii civile. Este cazul rezonantei magnetice,  RMN. Aparatul este compus dintr-un electromagnet , inconjurat de zeci de kilometri de fire supraconductoare. Toate sunt montate intr-un dispozitiv cu pereti dubli. Interiorul capsulei este inundat cu heliu lichid mentinut la o temeperatura constanta de -273 de grade. Aceasta temperatura situata putin deasupra lui zero absolut are ca efect imobilizarea completa a moleculeor. Supraconductivitatea mareste de o mie de ori proprietatile conductibile ale unor materiale ca plumbul si cuprul prin aducerea lor la temperaturi extrem de mici.

      

       Cum functioaneaza RMN? Atomul este alcatuit din nucleu si din electroni (-) care se rotesc in jurul sau. Nucleul este compus din protoni (+) si neutroni (n). Fiecare proton are un camp magnetic si se invarate in jurul axei sale intre cei doi poli (exact ca pamantul). Aparatul emite unde radio, obligand protonii subiectului vizat sa se alinieze in sensul campului sau magnetic. Astfel campul magnetic uman interfereaza cu campul magnetic al RMN. Daca, in domeniul medical, aceste proceduri descopera diferite anomalii si boli, in cel cu aplicabilitate militara RMN este utilizat la citirea modificarilor neuronale.

De exemplu, prin rezonanta magnetica se poate sti cu precizie daca cineva minte. In creier, cortexul cingular anterior, zona responsabila cu inhibarea raspunsurilor apare pe monitoarele de control ale aparatului. Aceasta zona cerebrala perimite intrepatrunderea legaturilor care provin din creierul emotional  cu cele provenite din cortexul prefrontal care asigura planificarea actiunilor. Cerecetatorii au descoperit ca depresia diminueaza activitatea acestei zone, iar euforia o potenteaza. Cu ajutorul unor camere de luat vederi termice si a unor encefalograme obtinute prin RMN se va putea sti cu exactitate ce, la ce si de ce a gandit subiectul vizat. Dupa o intrebare, creierul raspunde automat prin imaginea corespunzatoare.Cum functioaneaza RMN ? Atomul este alcatuit din nucleu si din electroni (-) care se rotesc in jurul sau. Nucleul este compus din protoni (+) si neutroni (n). Fiecare proton are un camp magnetic si se invarate in jurul axei sale intre cei doi poli (exact ca pamantul). Aparatul emite unde radio, obligand protonii subiectului vizat sa se alinieze in sensul campului sau magnetic. Astfel campul magnetic uman interfereaza cu campul magnetic al RMN. Daca, in domeniul medical, aceste proceduri descopera diferite anomalii si boli, in cel cu aplicabilitate militara RMN este utilizat la citirea modificarilor neuronale.

                                               

Manipularea

Manipularea

      În manipulare, principalul obiectiv este ca ținta sa adopte decizii imediate, nefiltrate rațional, impulsive. Astfel se crează un cadru, o situație emoțională la limită, în care factorul de stres împiedică procesele de gândire și analiză. Să nu uităm că emoțiile sunt mult mai ușor de controlat decât rațiunea. Cine are acces la surse de informare specifice manipulării maselor, poate crea curente de opinie și chiar de gândire, adevărate filosofii sociale.

  De exemplu prin propagandă....comuniștii au reușit în câteva decenii sa desacralizeze popoare întregi. 

"Religia este opium pentru popor",  afirmație nebună  a lui Lenin

care a incurajat jumătate de planetă sa devină atee.

Tot mai multe tratate de psihologia maselor afirma ca la momentul actual există o tendință să se stimuleze zonele emoționale instinctive, minore pentru a putea implementa consumatorismul, ceea ce ne face sa ne gândim că perspectiva plăcerii  stimulează imaginația și constrânge subiectul sa se refugieze într-un univers iluzoriu, definit, condiționat. 
Cineva câștigă enorm controlând raportul producție-consum-beneficiu.

Manipulatorii au nevoie de proști și în special de idioți utili.

TEHNOLOGIA CUANTICA

Noile tehnologii

  Laboratorul Universității din Los Alamos, S.U.A a anuntat ca spre finele lui 2012 va finaliza producerea unui computer capabil sa efectueze un milion de miliarde de calcule pe secunda.De aici pana la apariția computerelor cuantice nu mai e decât un pas. Puterea lor combinativa le va transforma, probabil intr-o conștiința artificiala. Persoana umana, este destul de previzibila, caci ea este condiționata de o serie de factori șablon:

-educatia parintilor
-formarea in structurile de invatamant.
-traditii.
-religie
-moda

    Asa-zisa dobândire a libertatii se obtine prin iesirea din condiționare  din dualitate, dar aici intervine domeniul fiintei. Prin studierea zonelor vagi ale psihicului uman, imprevizibilul va putea fi redus la zero, ceea ce inseamna ca profilul psiho-somatic al unui subiect poate fi suprapus perfect peste matricea acestuia. Am vazut, ca prin biometrie, amprentele, pupilele, chiar prin citirea codului genetic, aceste computere vor identifica, cu marje de eroare din ce in ce mai mici, universul psihic al tintei umane vizate.

  

   Calculatorul cuantic va putea sa prezica ansamblul reactiilor umane intr-o proportie de peste 90 %. Foarte utila va fi intocmirea de profilere sefilor de stat, a liderilor de opinie, a opozantilor. Prin introducerea multitudinilor de date despre un subiect, computerul va opera miliarde de ecuatii sintetizand modul in care acesta va combina toate informatiile neuronale care ii vor dicta caile de acțiune.

   Intr-un viitor nu foarte îndepărtat se presupune ca omul va deveni "transparent". O comisie formata din profesori ai  Universitatii din Pittsburg, Pensnsylvania a dat publicitatii urmatorul comunicat: "Cercetarile noastre arata ca rareori actionam spontan. Diferitele sisteme neurologice se declanseaza pentru a solutiona diferite tipuri de probleme. Pentru a lua o decizie, creierul cantareste motivele pro si motivele contra, care vor fi beneficiile, placerile sau riscurile scontate. Comportamentul nostru este rezultatul concurentei sau cooperarii dintre ele."

Nicolae Vasilescu-Karpen

Nicolae Vasilescu-Karpen

 

(n. 10/22 decembrie 1870,Craiova - d. 2 martie 1964,Bucureşti), a fost un om de ştiinţă, inginer con­structor şi inginer electrician, membru corespondent (5 iunie 1919) şi mai apoi titular (6 iunie 1923) al Academiei Române şi membru de onoare al „Société française des électriciens”.

Biografie

      În 1891 a obţinut diploma de inginer în construcţii al Şcolii naţionale de poduri şi şosele din Bucureşti, ca şef de promoţie, iar în 1900 diploma de inginer electrician al Şcolii superioare de electricitate din Paris. Doi ani mai târziu a devenit licenţiat al Facultăţii de ştiinţe din Paris, în specialităţile fizică, me­canică şi matematică. În 1904, la Universitatea Sorbona din Paris, şi-a susţinut cu succes doctoratul în ştiinţe, în faţa profesorilor Gabriel Lipp­mann, Henri Poincaré şi Henri Moissan, cu teza „Recherches sur l'effet magnétique des corps electrisés en mouvement”. În 1941 a primit titlul de doctor honoris causa al Politehnicii din Bucureşti.

    Între 1891 şi 1894 a lucrat ca inginer la Ministerul lucrărilor publice. După absolvirea studiilor Şcolii superioare de electricitate din Paris, în 1901 a fost profesor de electrotehnică la Universitatea din Lille­, Franţa. Între 1905 şi 1940, în calitate de profesor de electricitate si electrotermică, a predat la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti. În urma unui amplu studiu şi a unui proiect în acest sens, a obţinut aprobarea pentru transformarea Şcolii în Şcoală Politehnică. Timp de 20 de ani, de la înfiinţare şi până în 1940, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost rector al acestei instituţii universitare. Între 1904 şi 1938 a fost membru al Consiliului Tehnic Superior, iar o perioadă a îndeplinit şi funcţia de director (1909-1919) sau preşedinte (1928-1936) al acestui consiliu. Între 1906 şi 1907 a fost şef al Diviziei teh­nice a P.T.T..

Pe plan ştiinţific, a realizat o serie de cercetări originale în domeniile elasticităţii, aero-dinamicii, termodinamicii, atomisticii, teoriei cinetice, electrostaticii, electro-magnetismului, electricităţii, fizico-chimiei, pilelor electrice şi electrochimiei. Prima realizare în acest sens, care a dus la elaborarea tezei de doctorat, a fost studierea efectului magnetic al corpurilor electrizate în mişcare. Ca rezultat notabil al acestor studii, a reuşit să demonstreze faptul că mişcarea de translaţie a Pământului nu poate fi pusă în evidenţă prin măsurarea câmpului magnetic al corpu­rilor electrizate antrenate astfel în mişcare.

În domeniul electro-magnetic, a stabilit relaţiile dintre energiile câmpurilor magnetice şi electrice şi tensiunea şi repulsia liniilor de forţă ale acestor câmpuri. A determinat rolul electronilor în transmisia energiei electrice prin fire, precum şi existenţa electronilor liberi sau solvataţi în electroliţi. A studiat distribuţia liniilor de inducţie magnetică şi cauza reacţiei magnetice a indusului maşinilor dinamo. A conceput şi realizat practic pilele K, care îşi iau energia necesară funcţionării exclusiv din căldura mediului ambiant. A proiectat centrale electrice şi reţele de electrificare pentru oraşele Câmpina şi Constanţa.

Nicolae Vasilescu-Karpen a activat şi în domeniul telecomunicaţiilor. În 1909 a propus în premieră, într-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. Până în 1914 a fost una dintre cele mai avizate personalităţi ştiinţifice din lume în domeniul transmisiei multiplexată, la înaltă frecvenţă, a semnalelor prin cablu, oferind soluţii teoretice şi tehnologice competitive. În 1914 a construit postul T.F.F. de la Băneasa.

În domeniul construcţiilor, a realizat studii privind aderenţa fieru­lui la beton în betonul armat, publicând rezultatele în 1915 şi în 1946. De asemenea, a studiat presiunea internă a lichidelor şi mecanismul pre­siunii osmotice.

În 1913 a fost preocupat în cercetare şi de mecanismul zbo­rului păsărilor pe vânt variabil.  

       A inventat faiamoasa pila electrica, de productie romaneasca si care furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere.  Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.

Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922. Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul este deschis.

Publicații Tehnice:  

-  Manual de electrotehnică generală, 1925;

-  Electricitate, 1942;

-  Recherches sur l'effet magnetique des corps électrisés en mouvement, Paris, 1904;

-  Sur une nouvelle exposition des phénomènes electro-­magnétiques. Inutilité de la notion de masse magnétique. Institutul Român de Energie, 1932;

-  Nouvelle théorie des piles électriques. Role des électrons. Piles contre­disant le second principe de la thermo­dynamique, în „Annales de l'Academie Roumaine”, 1944;

-  Fenomene şi teorii noi în electro­chimie şi chimie fizică, 1957.

-  Sur la réaction magnétique de l'induit des dynamos, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1902;

  Sur la convection électrique, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1903;

-  Nouveau recepteur pour la télégraphie sans fil, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1904;

-  Precizarea noţiunii de energie cinetică, în „Buletinul Societăţii Române de Ştiinţe”, 1908;

-  Sur la téléphonie à grande distance par courants porteurs, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1909;

-  Sur le vol des oiseaux dit „vol à la voile”, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1913;

-  Staţiunea de telegrafie fără fir de la Băneasa, în „Buletinul Societăţii Politehnice”, 1915;

-  Sur la cause de l'adhérence du béton au fer dans le beton arme, în „Academia Română. Bulletin de la section scientifique”, 1915;

- La force électromotrice des piles et l'attraction mo­léculaire, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1923;

-  Phénomènes semblant contredire le second principe de la thermodynamique, în „Bulletin de la Societé Français de Physique ”, 1926;

-  Les piles à électrodes inaltérable et le principe de Carnot, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1928;

-  Peut-on demontrer la relation de Maxwell­ Clausius sans recourir au principe de Carnot? în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1929;

-  Passage du courant dans les électrolytes sans électrolise, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1934;

-  Pile électrique utilisant l'énergie d'oxidation de l'alcool, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1934;

-  Role des électrons dans le fonctionnement des piles; la pile Daniell, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1939;

-  Role des électrons dans la production de la force électromotrice au contact métal-élec­trolyte, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1939;

-  La pile à gaz: mécanisme de l'électrolyse de l'eau: polarisation des piles, în „Comptes rendus des séances de l'Academie des Sciences. Paris”, 1939;

-  Role des électrons dans certains phénomènes physico-chimi­que; l'attaque des métaux par les acides, în „Academia Română. Bulletin de la section scientifique”, 1939;

-  Les équations d'état et la thermodynamique, în „Academia Română. Bulletin de la section scientifique”, 1940;

-   Mécanisme de la pression osmotique, în „Academia Română. Bulletin de la section scientifique”, 1941;

-  L'adhérence du fer au béton dans le béton armé. Determination experimentale de l'adhérence et du retrait du béton, în „Academia Română. Bulletin de la section scientifique”, 1946;

-  Pila electrică cu clorură de argint, în „Studii şi cercetări de fizică”, 1953;

-  Pila electrică de concentraţie cu oxigen şi ter­modinamica, în „Buletinul ştiinţific al Secţiei de ştiinţe matematice şi fizice a Academiei R.P.R.”, 1955;

-  Meca­nismul presiunei osmotice, în „Buletinul ştiinţific al Secţiei de ştiinţe matematice şi fizice a Academiei R.P.R.”, 1956;

-  Rolul electronilor în transmisia energiei elec­trice. Critica actualei teorii, în „Studii şi cercetări de energetică”, 1956;

-  Energetica lansării sateliţilor. Randamentul motoarelor ejectoare, în „Studii şi cercetări de mecanică aplicată”, 1959.

Arsenalul supremației psihotronice

   

   
   Incontestabil cei care sunt lideri în domeniul psihotronicii sunt americanii și rușii, fiind totuși suspectați adeseori ca experimentează pe populația civilă, arme de control psihotronic perturbând liniile de telefonie,transmițând un anume tip de semnal prin rețelele electrice, schimbând compoziția apei etc. 

Există de multă vreme tehnologie care să permită descompunerea elementelor chimice în alimente, țigări, gaze de eșapament.

Ciberneticienii armatelor marilor puteri cred că pot transforma ființa umana într-un ansamblu de reacții chimice, electrice, magnetice, organice, susținând ca un ansamblu de informații incoerente poate fi controlat mai bine. Despre suflet, spirit, divinitate, armatele nu vorbesc. Cum ar putea-o face, când Biblia spune: "Fericiți făcătorii de pace, caci ei vor moșteni pământul"? 

In funcție de intensitate se pot obține: tulburari neuronale, perturbări ale sistemului digestiv, bufeuri de căldura, atac coronarian. Daca valul sonor are o intensitate maxima, soldatul inamic se transforma intr-o jucarie manipulata prin agresiunea undelor electromagnetice. 

   

MICHAEL FARADAY

   La 22 septembrie 1791,la Newington Butts,lîngă Londra,familia unui fierar sărac,James Faraday,a sporit cu încă un fiu:Michael . La şcoală el a învăţat doar să scrie, să citească şi să socotească. Fiind un copil slăbuţ, n-a putut face faţă muncilor grele din fierărie. În 1804,la vîrsta de numai 13 ani,a izbutit cu greu să fie angajat ucenic la un librar,care în acelaşi timp era şi legător de cărţi. Un eveniment de seamă în viaţa lui Faraday a fost audierea lecţiilor cunoscutului chimist Davy,pe care Faraday le-a expus apoi în rezumat în faţa prietenilor săi.Faraday simţea să-şi consacre tot timpul învăţăturii şi ştiinţei.Năzuia să lucreze la Institutul Regal,a cărei activitate ştiinţifică o conducea Davy,dar nu ştia ce să facă pentru a ajunge acolo. La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oară rezultatele unei lucrări efectuate de el. În 1836 a trebuit să plece să-şi îngrijească sănătatea în condiţiile unui repaus complet în Elveţia. Dar şi atunci nu-şi putea opri mintea să lucreze.În jurnalul său aminteşte că tocmai în timp ce admira peisajul cu gheţari şi zăpezi ce se topeau în zilele de sfîrşit de iarnă petrecute în Elveţia I-a venit ideea explicaţiei teoretice  a inducţiei electrice.

La 25 august 1867 a murit acela care,după caracterizarea dată de F.Engels şi pe deplin confirmată în istorie , "A fost cel mai mare cercetător în domeniul electricităţii". Dar roadele muncii sale ,experimentale şi teoretice,trăiesc astăzi atît în nenumăratele aplicaţii ale electrificării,care contribuie hotaritor la eliberarea oamenilor de o mare povară eforturilor fizice cît şi în cele mai înaintate cercetări teoretice ale fizicii cîmpului electromagnetic. Marele fizician englez a făcut mari descoperiri experimentale, fundamentale în electricitate:-inducţia electromagnetică(1831)

-legile electrolizei(1833)

-autoinducţia(1834)

-liniile de forţă electrice si dielectrice(1837-1838)

-schimbarea planului de polarizare a luminii sub acțiunea unui cîmp magnetic(1845)

-descoperirea diamagnetismului si paramagnetismului(1846)

Inducția unui camp magnetic

solenoid

    În secolul al XX-lea,Faraday exprimă în mod clar convingerea că:"orice fenomen care depinde de puterile materiei anorganice şi,poate,chiar de cele mai multe dintre puterile legate de viaţa vegetală şi animală este subordonat electricităţii". Iar în cadrul fenomenelor electricităţii, arată Faraday,inducţia"are cea mai mare influenţă generală asupra fenomenelor electrice,ea pare să fie legată de fiecare din ele şi are în realitate caracterul unui principiu prim,esenţial şi fundamental." În urma a numeroase experienţe,Faraday a stabilit că nu se poate electriza un corp cu un fel de electricitate fără ca,prin inducţie,să se producă şi celălalt fel de electricitate.Aceasta l-a dus la convingerea că există o strînsă legătură între inducţie şi faptul,constatat  experimental şi de alţi oameni de ştiinţă,că în fenomenele electrice sunt prezente întotdeauna două feluri, două forme ale electricităţii, opuse şi totodată inseparabile. Concepînd fenomenele electrice în mod dialectic,ca o unitate a contrariilor, Faraday vedea tocmai în  

inducţie acel factor care asigură unitatea celor două forţe,forme sau sensuri ale electricităţii,apariţia şi existenţa lor inseparabilă.

Inducţia unui câmp magnetic uniform este o mărime fizică vectorială, al cărei modul este egal cu raportul dintre forţa cu care acel câmp magnetic acţionează asupra unui conductor rectiliniu, perpendicular pe liniile câmpului magnetic, şi produsul dintre intensitatea curentului din conductor şi lungimea conductorului, aflat în câmpul magnetic.

           

Unitatea de măsură a inducţiei magnetice în SI se numeşte tesla, cu simbolul T.

              

  Un câmp magnetic uniform are inducția de 1T daca exercită o forța de 1N asupra fiecărui m din lungimea unui conductor, perpendicular pe câmp, parcurs de un curent cu intensitatea de 1A.

           

          Primul dinam-principiul dinamului

          Un obiectiv separat al cercetărilor lui Faraday era de a explica fenomenul magnetismului rotaţional descoperit de Arago. În acest scop el a realizat o nouă maşină electrică,folosind magnetul Societăţii Regale.Un disc de cupru,fixat într-un ax de bronz,montat astfel încît să poată fi rotit în diferite poziţii faţă de polii magnetului,era legat la un galvanometru prin doi conductori:unul pleca de la axul discului celălalt de la un colector care era apăsat cu mîna pe marginea discului.În clipa cînd discul a fost rotit,acul galvanometrului a deviat şi devierea s-a menţinut tot timpul cît a durat învîrtirea discului,fiind mai mare sau mai mică,după iuţeala cu care era rotit discul. Această experienţă a dovedit pe deplin că mişcarea mecanică produce curenţi induşi.

Aparatul un adevărat transformator al energiei mecanice în energie electrică-este prototipul generatorului de curent continuu(dinamul). La sfîrşitul memoriului din 24 noiembrie 1831 Faraday dă şi explicaţia fenomenului descoperit de Arago:în discul metalic învîrtit în apropierea acului magnetic sau a unui magnet ce se poate roti în jurul axului,deci care taie liniile de forţă magnetice,se produc curenţi electrici induşi.La rîndul lor, curenţii electrici induşi în disc şi acul sau magnetul alcătuiesc un motor electric:de aceea are loc şi încîrtirea acului sau a magnetului.  Se poate trage deci concluzia că pînă în 1831 Faraday a făcut descoperiri de importanţă principală,care în asamblu alcătuiesc cea mai mare parte din bazele electrotehnicii.

Curent alternativ-Alternatorul

Curentul alternativ isi schimba directia de 50 de ori pe secunda.Unele motoare au un rotor alimentat cu curent prin un comutator,Insa la majoritatea motoarelor, rotorul nu este conectat,el functionand pe baza inductiei.Curentul alternativ care circula prin fluxurile statorului produc un camp magnetic.Acest camp mobil produce un camp in fluxurile rotorului, magnetizandu-l.Astfel,el se roteste. Rotorul poate fi prelucrat din bare de cupru sau de aluminiu,conectate la capete la doua inele metalice.

Daca se foloseste un comutator,ca si la un motor cu curent continuu, acesta va inversa in permanenta conexiunile dintre bobina si perii,fenomen care va contracar alternatiile tensiunii din bobina,avand ca rezultat generarea de curent continuu in loc de alternativ. Pentru generarea campului magnetic necesar, majoritatea dinamilor sunt prevazuti cu un electromagnet;miezul acestuia este slab magnetizat, dar campul produs este suficient pentru ca motorul sa genereze energie.O parte din curentul generat este trecut prin spirele electromagnetului,pentru a mari puterea campului electromagnetic si pentru a creste puterea electrica. Unele tipuri de alternatori, cum este cel de la motorul autoturismelor genereaza curent continuu deoarece au in componenta lor rectificatori. La majoritatea tipurilor de alternatori,incepand cu cei din componenta motorului masinilor,bobinele sunt folosite atat la rotor, cat si la stato,campul magnetic fiind generat de rotor. Un flux relativ mic de curent este trecut prin campul magnetic,prin perii si inele la rotor iar restul este absorbit direct din stator.In acest mod se evita pierderile de curent sau aprinderea unor scantei care s-ar produce daca curentul generat ar fi preluat din rotor prin perii si inele de cupru. 

TRANSFORMATORUL  DE  RETEA

Transformatoarele de retea sunt necesare pentru obtinerea tensiunilor alternative care se redreseaza in alimentatoare, sau in aparatele cu tuburi electronice. Tinand seama si de necesitatea de izolare desavarsita a montajelor de reteaua de curent alternativ, folosirea transformatoarelor de retea este singura posibilitate de adoptat pentru evitarea unor accidente prin electrocutare, sau a deteriorarii altor aparate.

Transformatorul de curent functioneaza ca orice transformator, curentii din înfasurarile primar si secundar fiind legati de relatia:

unde        

i _S N_S = i _P N_P 

            i_P = curentul din primar

            i_S = curentul din secundar
            N_P = numarul de spire din primar
            N_S = numarul de spire din secundar 

Curentul din primar induce în secundar un curent care este transformat de rezistenta de sarcina R_L într-o tensiune (fig. 11C). În aplicatiile tipice ale transformatorului de curent secundarul are mai multe spire decat primarul care de obicei are o singura spira. Astfel curentul din secundar are valori substantial mai mici si mai usor de masurat decat cele din primar.

Un transformator de curent ideal nu apare ca o sarcina inductiva, asa cum apare senzorul de curent cu efect Hall, ci ca un rezistor în serie cu înfasurarea primara. Valoarea acestui rezistor este data de relatia:

R_P = R_S (N_P / N_S)²

Rezistenta parazita produce în circuitul primar o cadere de tensiune la fel ca o rezistenta reala de aceasi valoare în serie cu primarul.