Implantul Electronic

   


      Jose Delgado scrie in 1950 cartea Physical Control of the Mind: Towards a Psychocivilised Society in care descrie cu multe amanunte modul de utilizare a implanturilor pentru stimularea electronica a creierului. Acesta s-a numitStimoceiver si era un electrod miniatural capabil sa receptioneze si sa transmita unde electromagnetice. Experientele lui Delgado s-au desfasurat initial pe tauri in corida, Animalului i se implanta acest micro electrod si cand ataca toreadorul era oprit printr-o simpla apasare de buton. In 1966, Delgado  afirma: "cercetarile mele sustin oribila teorie ca miscarea, emotia si comportamentul pot fi conduse de forte electrice si ca fiintele umane pot fi controlate ca si robotii prin apasarea unor butoane."

                                                                  
                                                                  

                                                                    Stimoceivere

       

   Creierul emite semnale electrice pentru a comunica cu exteriorul. 

   Fiecare zona a creierului produce descarcari electrice cu tensiuni diferite,ce pot fi interpretate de anumite variaţii voltaice pentru fiecare zonă. Pe EEG, fiecare electrod defineşte un canal asociat cu o zona a creierului speciala.

    Aceste descărcări electrice pot fi ridicate în teste pe electroencefalograme (EEG). Fiecare zona a

creierului produce descărcări electrice cu tensiuni diferite, ascultate pe anumite variații voltaice pentru fiecare zonă.
    Pe EEG, fiecare electrod defineşte un canal asociat cu o zona a creierului speciala. Această zonă produce variații electrice care sunt afișate în valuri EEG. 

Delgado se întreabă în cartea sa, pentru a răspunde

apoi afirmativ: "impulsurile, dorințele şi gândurile creierului pot fi controlate de stimulatori radio?". In experimentele lui , Delgado a demonstrat că se poate, prin radio, schimbarea diferitelor aspecte ale corpului. Inima poate fi oprita, încetinita sau accelerata prin stimularea adecvată a anumitor structuri corticale şi subcorticale.

Sincronizarea şi amplitudinea mişcărilor respiratorii pot fi controlate prin radio, secreţia şi motilitatea gastrică, prin trimiterea semnalelor de la regiunea hipotalamica a creierului, funcţiile viscerale, cele mai multe dintre ele pot fi modificate, precum şi percepţiile senzoriale, activităţile motorii şi funcţiile mentale.

Delgado a lucrat cu implanturi electrod declanşat de unde radio în anii 1960. Din anii 1970, implanturile nu mai erau necesare pentru a produce aceleaşi efecte obţinute cu implanturi, deoarece undele creierului în sine pot fi modificate de undele electromagnetice.

Imaginile pot fi generate în funcţie de voinţa operatorului de calculator.

         

      Acest lucru se întâmplă deoarece creierul are un anumit nivel de structură. Când undele electromagnetice, care transportă mesajul vizual ajung la creier, prima structură pentru a răspunde ca frecvență este mediul extern.

Cu toate acestea, se pot genera vise foarte clare şi vii prin intermediul undelor electromagnetice. În măsura în care activitatea de constiinta scade, stratul interior al creierului începe să răspundă la acelaşi grup de frecvențe la  care ar fi răspuns în stratul exterior. Deci, visele pot fi generate , cu orice conţinut. De obicei, operatorul înregistreaza pe  computer imaginile cu o camera de înregistrare cu un software pentru editarea filmelor, inclusiv fantezii, abstracţii, care se potrivesc în arhitectura celui mapat, etc şi trimite aceste imagini prin intermediul undelor electromagnetice la creier , individual mapate. Dacă individul este încă treaz în faza REM, isi va aminti visul perfect. Desigur, hărţi individuale pot fi generate  treaz fiind precum si in faza de somn.  

    Insa ideile lui Jose Delago fusesera testate cateva decenii in urma de sovietici. In 1923, Bernard Barnardovich Kazhinski a scris un raport intitulat: Comunicatia Radio Biologica in care sunt studiate natura și esenta unui anume fenomen de comunicare electro-magnetica intre organismele vii. Experientele culmineza cu ideea crearii unui Registru al Gandului, unui Hipnotizator Electronic si a unui dispozitiv pentru Transmiterea Gandurilor la Distanta. In a doua jumatate a sec al XX-lea cele doua forte aflate in spatele Cortinei de fier au inceput serii de cerecetari care aveau sa schimbe fundamental optica asupra biosului si a mediului înconjurător.

    In sec XXI evolutia nanotehnologiilor a dus catre idei care in trecut erau doar vise și asta datorita dimensiunilor foarte mici ale cipului.    

   In același timp, cercetătorii studiau efectele cipului pe subiecti care habar nu aveau ca fusesera implantați.Cu ajutorul stimoceiver-ului, subiectilor le erau induse distal stări de frica, excitatie, halucinatii, plăcere. Frații Ralph si Robert Schwizgebel au realizat dispozitive de urmarire a indivizilor implantati pe distante foarte lungi.

Samuel Morse , inventatorul codului Morse

     Samuel Finley Breese Morse (n. 27 aprilie, 1791  Charlestown, Massachusettes– d.2 aprilie, 1872, New York City) a fost pictor și inventator american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.Samuel Morse a creat alfabetul Morse - în care literele sunt reprezentate prin combinații de semnale scurte și lungi - în jurul anului 1838. El a identificat literele cel mai des folosite și le-a asociat semnale scurte (pentru "e", un singur punct); celor mai puțin folosite (de exemplu "q"), le-a asociat semnalele cele mai lungi.

      Alfabetul inventat de Morse a simplificat trimiterea de mesaje telegrafice, acestea putând fi scrise sub forma de puncte și linii sau semnalizat cu lumini intermitente sau cu semnale radio. Apelul internațional de pericol, SOS - 3 puncte, 3 linii, 3 puncte - a fost introdus în 1912, la 40 de ani după moartea lui Morse. Expresia des folosită de acesta, "Save Our Souls"( "salvați sufletele noastre"), a apărut ceva mai târziu.

În ultimul timp, există un număr tot mai mare de dovezi care indică faptul că adevăratul inventator al alfabetului Morse, cel puțin în varianta sa de început, a fost asistentul lui Morse, Alfred Vail. Vail a avut, de asemenea, și contribuții importante la realizarea tehnologică a primului telegraf și a variantelor sale ulterioare. Morse și urmașii săi au susținut și continuă să susțină contrariul.

Începând din 1836, artistul american Samuel F.B. Morse, fizicianul american Joseph Henry, și Alfred Vail au dezvoltat un sistem de telegraf electric. Acest sistem a trimis impulsuri de curent electric de-a lungul unor fire care controlau un electromagnet care a fost situat la capătul receptor al sistemului de telegraf.

În 1837, William Cooke si Charles Wheatstone în Anglia au inceput sa foloseasca un telegraf electric care, de asemenea, utiliza electromagneți in capatul de receptie. Cu toate acestea, în contrast cu orice sistem care facea sunete de click-uri, sistemul lor folosea ace ce se învarteau asupra literelor ce erau transmise. Cooke și Wheatstone în 1841 au construit un telegraf care tipărea litere de pe o roată de fonturi lovita cu un ciocan. Aceasta masina a fost construită pe baza telegrafului lor din 1840 si a lucrat bine, cu toate acestea, ei nu au reușit să găsească clienți pentru acest sistem și doar două exemple s-au construit vreodată.

Pe de altă parte, sistemul americani " trei "pentru telegrafie, care a fost folosit prima dată aproximativ în 1844, a fost proiectat pentru a face crestături pe o bandă de hârtie când curenții electrici erau primiți. Codul Morse a fost dezvoltat astfel încât operatorii sa poată traduce crestăturile marcate pe banda de hârtie în mesaje text. La început, Morse a planificat să transmită doar cifre, și folosea un dicționar pentru a căuta fiecare cuvânt în funcție de numărul care a fost trimis. Cu toate acestea, codul a fost extins de către Alfred Vail care a inclus litere și caractere speciale, așa că putea fi folosit la modul general. Apoi Vail a determinat frecvența de utilizare a literelor în limba engleză, semnele scurte se numeau "puncte", si cele lungi "linii", si literele cele mai folosite au primit secvente de puncte si linii cat mai scurte.

În telegraful original Morse, armatura receptor făcea un zgomot click, deoarece se mișca pentru a marca bandă de hârtie. Operatorii telegraf curând au aflat că ar putea traduce clicurile direct în puncte și linii, și le-ar putea scrie de mână, astfel nemaifiind necesară utilizarea uni bande de hârtie.

Când codul Morse a fost adaptat pentru comunicarea radio, punctele și liniile erau transmise ca pulsuri scurte și lungi. Mai tarziu oamenii și-au dat seama ca ar putea învăța mai ușor codul Morse ca o limbă auzită decât o limbă scrisă.

Pentru a reproduce sunetele scoase de un receptor Morse, operatorii au vocalizat punctul ca "dit", și linia ca "dah". Punctele ce nu se aflau la finalul unei secvențe, au devenit "di". Ca exemplu, litera "c" era vocalizată ca "dah-di-dah-dit".

In aviatie, codul morse a inceput sa fie des folosit ca bază de comunicare în jurul anilor 1920. Cu toate ca emitatoarele erau voluminoase și greu de utilizat în 1910 armata din SUA a încercat transmiterea de cod Morse dint-un avion.

In același an, un sistem radio de pe Airship America a fost utilizat în transmiterea unui mesaj de ajutor pentru echipajul aparatului. Cu toate acestea, nu a fost utilizat nici un sistem radio aeronautic in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Incepând cu 1930 si civililor și celor din armată le era cerut să cunoască codul Morse, atât pentru comunicare cat și pentru recunoasterea balizelor.

Telegrafia Radio ce a folosit codul Morse a fost vitala în timpul celui de-al doilea război mondial, în special în transmiterea de mesaje între nave de război și bazele navale ale Marinei Regale, Kriegsmarine, marina imperială japoneze, marina imperială canadiană, marina imperială australiană, marina Americana, și Paza de Coasta a SUA. Comunicarea cu rază lungă de acțiune tip navă-navă a fost pe baza telegrafiei radio, prin intermediul unor mesaje criptate, deoarece sistemele de radio de pe acea vreme erau limitate în rază si securitate. Radiotelegrafia a fost, de asemenea, utilizata pe scară largă de către avioane, în special de avioanele de patrulare pe arii mari. În plus, armatele care se  deplasau rapid nu ar fi putut lupta efectiv fără telegrafie radio, pentru că se miscau mai repede decât puteau fi instalate liniile de telegraf și telefon.

   Codul Morse a fost folosit ca un standard internațional pentru comunicații maritime până în 1999, când a fost înlocuit de către GMDSS. ..... Când Marina franceză a încetat folosirea codului Morse în 1997, ultimul mesaj transmis a fost : "Către toți: Acesta este strigătul ultim înainte de tăcerea noastră veșnică.."