Infrasunetele sunt sunetele cu frecvenţa cuprinsă între 0,001Hz şi 20Hz şi nu pot fi auzite de urechea umană. Ştiinţa care se ocupă cu studiul infrasunetelor se numeşte infrasonică. Infrasunetele sunt caracterizate de capacitatea acestora de a acoperi distanţe mari şi de a ocoli obstacole fără multă disipaţie.
Acestea sunt utilizate în special în seismologie la studiul cutremurelor.
Infrasunetele
Prima observare a infrasuntetelor produse în mod natural a fost după erupţia vulcanului Krakatoa în 1883 când valuri acustice consecutive au înconjurat Pământul de aproape 7 ori, fiind înregistrate de barometre din toată lumea. Infrasunetele au fost utilizate de armata SUA în Primul Război Mondial pentru a localiza artileria; frecvenţa tunurilor era diferită de frecvenţa exploziilor, făcând astfel ca cele 2 surse să poată fi diferenţiate. Unul din pionierii în cercetarea infrasunetelor a fost francezul Vladimir Gavreau, născut în Rusia ca Vladimir Gavrosky. Interesul său în infrasunete s-a aprins în laboratorul lui la mijlocul anilor 1960, când el şi asistenţii săi de laborator au experimentat durere la nivelul timpanului şi echipamentul de laborator se mişca, dar nici un sunet nu era perceput de microfoane. El a considerat că era vorba de infrasunete şi a pregătit un laborator special pentru a face teste. Unul din testele sale a fost fluierul infrasonic. Infrasunetele apar în mod natural în urma avalanşelor, cutremurelor, cascadelor, fulgerelor, desprinderilor de iceberguri. Valurile oceanelor produc infrasunete cu frecvenţa de 0,2Hz numite microbaroame. Infrasunetele pot fi generate şi de procese specifice activităţilor umane precum explozii, motoare diesel, turbine eoliene şi subwoofere. Balenele, hipopotamii şi aligatorii folosesc infrasuntele pentru a comunica, în cazul balenelor distanţa ajungând la câţiva kilometri. A fost sugerat că păsările călătoare folosesc infrasunetele generate în mod natural de curenţii de aer ca ajutor în navigaţie. Elefanţii produc infrasunete care circulă prin pământ şi sunt simţite de alte turme prin picioare. Oamenii de ştiintă au descoperit în mod accidental că vortexul unei tornade produce infrasunete. Când vortexurile sunt mari frecvenţa e mai mică, iar când vortexurile sunt mici frecvenţa e mai mare dar tot nu poate fi auzită de urechea umană. Aceste sunete pot fi percepute de la distanţa de 160km şi pot fi folosite pentru a da avertizări în cazul unei tornade.
Reacția animalelor la infrasunete
Este cunoscut faptul că animalele pot percepe infrasuntele care circulă prin pământ şi pot servi ca un semnal de avertizare. Un exemplu recent este tsunamiul din 2004 din Asia. Animalele au fost observate fugind cu mult înainte ca tsunamiul să ajungă pe coasta Asiei, însă nu se ştie dacă acesta este motivul exact deoarece anumiţi cercetători au sugerat că poate fi influenţa undelor electromagnetice şi nu a celor infrasonice care le-au determinat pe animale să fugă. Elefanţii sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a auzi infrasunetele de la 3-4Km distanţă.
Reacția oamenilor la infrasunete
Infrasunetele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a crea o stare de nelinişte, de a induce frică în oameni şi de a-i face pe aceştia să creadă că se întâmplă evenimente supranaturale.
Unele filme folosesc infrasunete pentru a dezorienta publicul
(de exemplu Paranormal Activity).
Fantomele și infrasunetele
Vic Tandy, un cercetător la Universitatea Coventry,a sugerat că frecvenţa de 19Hz este vinovată pentru multe din apariţiile fantomelor. Într-o noapte când lucra într-un laborator din Warwick a început să simtă anxietate şi a văzut cu coada ochiului ceva gri. Când s-a întors nu era nimic. A doua zi când se antrena la scrimă, în timp ce ţinea mânerul sabiei acesta a început să vibreze. Cercetările i-au arătat că ventilatorul din cameră emitea o frecvenţă de 18,98Hz, foarte aproape de frecvenţa de vibrare a ochiului stabilită la 18Hz de NASA într-un raport tehnic.
Infrasunetele ca și arme
Infrasunetele sunt folosite in ultimii 60 de ani si de oameni, pentru producerea de arme nonletale. Inca din anii ’50, oamenii de stiinta au incercat sa produca arme eficiente care sa emita sunete de unu pana la 10 Hz. Sunetele de o asemenea frecventa afecteaza organele interne, putand imobiliza o persoana pentru cateva ore, zile sau chiar săptămâni.